Apa noastră cea de toate zilele

Cred că sunt un cetățean responsabil și încerc să-mi plătesc la scadența datoriile către stat, dar și față de furnizorii care-mi oferă diferite servicii. Am un principiu: „Am consumat, plătesc!”. N-am avut acces la cursuri de educație financiară așa cum, în zilele de astăzi, copiii noștri au. Din veniturile afectate de inflație, ca și un cetățean de rând, încerc să nu pierd controlul. Iau lucrurile așa cum sunt și conștientizez că nimic nu are cum să dureze o veșnicie. Cu siguranța va trece și perioada asta „explozivă” în care ce astăzi costă un leu, mâine va costa doi lei, poimâine trei și răspoimâine patru lei. Ce mă irită teribil și-mi dă o stare de… neputință este neseriozitatea cu care suntem tratați. Am tot încercat să trec cu vederea, dar uneori mă irit, apoi îmi trece și tot așa. Desigur, se poate observa cu ochiul liber că neputința ne agită deopotrivă pe toți și ne dă stări de irascibilitate. Unii le pot controla, alții ba. Așa cum spuneam, în fiecare lună încerc să plătesc la timp furnizorii care-mi oferă diferite servicii: cablul, telefonia, internetul, electricitatea și evident serviciile de apă. Nu odată s-a întâmplat ca în plină acțiune, în gospodărie, să rămân fără un astfel de serviciu, dar în scurt timp totul a revenit la normal. Se întâmplă, nu sunt absurdă și conștientizez faptul că exact așa cum în acest moment pot să mă simt excelent, peste câteva minute de la starea de „excelență” pot să ajung la una de boală. Sunt lucruri firești, dar când astfel de stări se repetă de mai multe ori, încerc să fac ceva. Să mă duc la medic, să aplez la specialist, să mă tratez. Nu pot să-i las pe cei din jurul meu să asiste la beteșugul meu care, cu siguranță, îi afectează. Zilele trecute, după serviciu, am ajuns acasă și am băgat la spălat o tură de haine în mașină. Tam-nesam, la scurt timp după pornirea programului s-a aprins butonul roșu care mă avertiza că ceva nu e în regulă. Am oprit mașina și am așteptat. Nu am primit nicio înștiințare despre faptul că s-a sistat apa din cauza unei avarii. Nu e prima oară! Săptămâna trecută, într-o dimineață, la duș mi s-a întâmplat același lucru, altă dată la fel. Culmea, după ce se sista furnizarea sau în timpul sistării eram anunțați. Nu mai țin minte cu exactitate, dar prin astfel de situații am trecut nu doar eu, ci mulți alți cetățeni. Înțeleg avariile, înțeleg neprevăzutul, înțeleg lipsurile. În schimb eu, în calitate de cetățean nu am anunțat niciodată în ziua plății că nu pot achita. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă eu și alți cetățeni la fel de inflamați ca mine nu și-ar achita serviciile la timp. Mai țineți minte cum era înainte de ’89?. Eu am prins vremurile în care eram în fața blocului la joacă cu copiii și auzeam de la geam: „Se ia apa! Haideți repede să faceți baie”. Atunci pentru mine era o normalitate. De peste 30 de ani am evoluat, nu? Mai nou mă simt în siguranță când vana e plină cu apă, iar pachetele cu servețele umede nu lipsesc din dulapul din baie.